Secunda fumata

O sclipire in noaptea lunga, in coltul drept al ochiului, cu mintea obosita de haosul continuu, o sclipire neinteleasa, ce aduce aminte de marile sperante pe care toti le au, ascunse adanc, si dorinta eterna de a li se spune "va fi bine", de faptul ca nu ai facut destul pana la acel moment, ca totusi nu crezi tot ce scrie in Biblie, si totusi nu ai nici un resentiment pagan, ca singura sansa la fericire pare a se plasa undeva demult, undeva existand, un moment, o fractiune de secunda, unde puteai face alceva, ceva mai bun poate, si acum nu erai in acest loc; ca uneori trebuie sa sintetizezi sentimentul uman, doar pentru simplul fapt ca nu iti mai pasa, ca toti, in afara de tine, sunt o masa hipnotica, ce face totul si mai confuz, mai complicat. O sclipire in partea dreapta a ochiului, ce doreste a insemna inutilitatea invataturii, si dependenta omului de societate, de reafirmare, si ca uneori facem lucruri numai pentru a fi apreciati de alti oameni ce la randul lor fac lucrurile la fel, intr-un cerc patetic al impresilor si al lipsei de sens. Undeva in trecut, in acel moment consacral poate, unde fericirea a fost pierduta, puteai spune "nu" si acum nu mai erai aici, dar undeva tot in trecut ceva s-a crapat, s-a spart in interior, precum o sclipire, si momentul a trecut, cazand rapid in comun prin cuvantul "trecut". O sclipire ce te face sa te intrebi la ce se gandeste batranul din masina alaturata cand este culoarea verde la semafor dar el nu pleaca de pe loc, sau ce natura au gandurile confuze inainte de a inchide ochii nopatea. In acea sclipire sta fericirea trecutului, dezamagirea prezentului si frica viitorului, in care intelegi ca nu poti sa mai schimbi nimic si ca nu doresti sa fi in acel loc, in acel cerc vicios, ci sa fi departe, macar cu gandul, si sa mai simti fericirea trecutului, care nu este o reala fericire si doar o amintire cicatrizata si oarecum divinizata fara motiv, sa poti intelege totul fara a te pierde in detalii. Apoi sclipirea dispare, momentul dispare, si realizezi ca pentru secunda aceea ai fost departe si ai simtit o fericire infinita numai pentru ca ai simtit libertatea gandului, adevarata libertate a gandului, dar si acest sentiment dispare rapid... si uiti.