...pasaje din 16 ani

...Lasa telefonul gentil pe furca de argint patata de ruj si isi indrepta privirea catre fereastra inecata de perdele rosiatice, si cu pasi timizi incepu a traversa camera. Pisica asezata precum un gips viu, se ascundea undeva in coltul drept al camerei prea incarcate cu mobila, intr-o umbra fortata, cu ochii abia deschisi, isi urmarea stapana cu plictis. Camera ovala isi inclina peretii inspre fereastra, bibelorurile indiene de pe masuta din mijloc se cutremurau la atingerea neobservata a tinerei. Incet peisajul tomnatic, cuprins in panze cetoase se dezvaluii, si fata incepu a se sprijinii de pervaz, precum facea in noptile de vara cand luna, atat de luminoasa aducea briza marii parca si mai aproape. In josul cladirii victoriene, Chatrine astepta autobuzul de ora 17 pe care inca il astepta cu multa nerabdare. Totul era un peisaj romantic de octombire, cu stropi de apa rataciti pe crengiile copacilor, cu privirea patrunzatoare a tinerei doamnisoare asuprea lui Chatrine in statia de autobuz, cu cladirile parca reiesite dintr-o expozitie de tablouri ce se pierdeau in departare, in misterul vietii londoneze. Fata se aseza cu totul pe pervazul alb si incepu a deschide geamul cu greutate, dar nici un moment nepierzand-o pe Chatrine din ochi, apoi cu un zgomot infernal, fereastra se deschise, si domnisoara zambind striga la Chatrine „Daca astepti autobuzul de ora 17, nu va veni... este Duminica, deci doar la ora 19 mai vei prinde unul”. Surprinsa si numai tardiv indignata, Chatrine se intoarse incet spre fata de la geam, si isi lasa geanta jos pe trotuarul pietruit, „Pai si nu exista alt mod de a ajunge in Yorkshire pana in ora 18?”. Raspunsul veni precum tunetul dupa crestarea cereasca, cu un zambet si mai sfidator „Nu draguta, nu exista”. Pentru un moment discutia parea a se fi termiant, caci pe fata lui Chatrine incepu a se citi dezamagirea totala, si incet incapu a se intoarce spre geanta ei, dar inainte de a o apuca de toarte, auzii din spate aceiasi fata „Va ploua in curand... de ce nu intri inauntru pentru o ceasca de ceai pana la ora 19.. oricum nu ai ceva mai bun de facut...”, si din nou se lasa o tacere surda. In urma invitatiei bizare, Chatrine se intoarse brusc si isi fixa ochii pe fata de la geam, si deabia acum observa frumusestea ei nativa, si intr-o oarecare masura incepu sa se simti mai bine... asa ca accepta cu politete. Tabloul tomnatic incepu a se destrama, viata incepu a disparea de pe strada Fleet, numai ceata si noroi. Chatrine isi lasa haina de blana in cuierul de lemn masiv si intra intr-un living gigant pentru gusturile ei, cu arcade nefinisate in parti, cu mobilier masiv, corpuri de biblioteca completate pe juamatate cu cati si un candelabru prea mic pentru o incapere asa mare. Tanara imbracata intr-o roche cu corset alerga isterica pana cand ajuse la masa unde trebuia servit ceaiul, si odata ajunsa acolo, fata in fata cu oaspetele ei... incerca a zice ceva... dar nu reusii, era prea frumoasa Chatrine, era prea frumaosa ea, amandoua se fixau intr-un duel al pasiunii si emotiilor bizare. Usor cadrul unei povesti iese din livingul de proportii, si intalneste partintii fetei care discuta in pragul usii, „A venit iar cu cineva?”, intraba tatal, „Da, e o prietena noua, sper sa fie bine de data asta... ” replica sotia acestuia putin melancolica, cu ochii fixati la chipul rosiatic, al sotului. „Da... sa speram...” si isi lua umbrela si iesii pe usa... incet ploaia incepu a face mici santuri printre caramizile stelare de pe trotuar... si fara mult zgomot autobuzul oprii in staite la ora 17.