Sfarsitul unui film, este calibrul acelui film, si desemneaza nu atat interesul nostru pentru el, ci doar conflictul dintre dorinta de a simtii un final fericit, si placerea de a sparge un tipar, printr-un final aparte destinului filmului. Un conflict ce il asociem cu viata in sine, dorinta de bine, dar facerea de rau. O societate „sanatoasa” adapteaza cuvintele potrivite pentru a indemna la un bine absolut, dar se bazeaza pe credinta ca omul va incalca aceste cuvinte, acestea insemnand ca o batrana cersetoare va primi poate mai multe monede de 50 de bani in Ajunul Craciunului, si va zambii. Citind in soapta acele versuri stranii ale Bibliei, batranica va murii inghetata cu buzunarul plin de moneziile ce atarnau greu, trista pentru ca nu isi terminase psalmul. Fulgii palizi ii vor abunda haina de lana tocita la coate, iar un tanar ii va intinde o bancnota de o valoare considerabila crezand in puterea ei de a revigora... dar acele buze ridate nu vor mai sopti cuvinte demne nicicand...
Banciile nou puse... cu un iz abstract de lac, cu doar o guma fixata in colturile adanci, inca putin rosiatica de la gingiile neingrijite... se insirau spre un infinit oarecare, si incet studentii zvelti isi croiau drum in viata mentala purtand discutii aleatoare, lipsite de continut, iar profesorul incerca sa acopere multimea. Vuietul se intetea simtitor, si afara incepu a ninge incet, profesorul incepu a se inrosii vizibil la fata, studentii din spate radeau isteric, iar restul visau la prima zapada ce se va asterne... Incet privirea mea se ridica la nivelul catedrei, iar suferinta acestui moment parea excitant de placuta, agitatia devine o forta in sine, haosul cuprinde sala, profesorul incepe a isi ridica palmele, dandu-se batut intr-un final, si introcandu-se spre catedra, o deziluzie enorma ragneste surd... tumultul il cuprinse. Hosul si sentimentul momentului... ma ridic de pe scaun si ma urc cu picioarele pe banca si incep a pasi grav inspre primul rand... totul este bizar si o dogoare eterna se ridica din agitatia de mai jos... banca cu banca este calcata sub picoarele-mi si pereti incep a se cutremura, si a se prabusii in visul iernatic, si deasupra numai stelele si fugii de nea vor fi... In zborul pueril al meu... regasesc pacea.. iar bancile vor disparea precum si batranica va disparea in etern candva, iar filmul nostru... al nostru... va avea un sfarsit nu tocmai fericit.. caci in viata nu exista sfarsituri fericite.. exsta numai Sfarsituri.
Banciile nou puse... cu un iz abstract de lac, cu doar o guma fixata in colturile adanci, inca putin rosiatica de la gingiile neingrijite... se insirau spre un infinit oarecare, si incet studentii zvelti isi croiau drum in viata mentala purtand discutii aleatoare, lipsite de continut, iar profesorul incerca sa acopere multimea. Vuietul se intetea simtitor, si afara incepu a ninge incet, profesorul incepu a se inrosii vizibil la fata, studentii din spate radeau isteric, iar restul visau la prima zapada ce se va asterne... Incet privirea mea se ridica la nivelul catedrei, iar suferinta acestui moment parea excitant de placuta, agitatia devine o forta in sine, haosul cuprinde sala, profesorul incepe a isi ridica palmele, dandu-se batut intr-un final, si introcandu-se spre catedra, o deziluzie enorma ragneste surd... tumultul il cuprinse. Hosul si sentimentul momentului... ma ridic de pe scaun si ma urc cu picioarele pe banca si incep a pasi grav inspre primul rand... totul este bizar si o dogoare eterna se ridica din agitatia de mai jos... banca cu banca este calcata sub picoarele-mi si pereti incep a se cutremura, si a se prabusii in visul iernatic, si deasupra numai stelele si fugii de nea vor fi... In zborul pueril al meu... regasesc pacea.. iar bancile vor disparea precum si batranica va disparea in etern candva, iar filmul nostru... al nostru... va avea un sfarsit nu tocmai fericit.. caci in viata nu exista sfarsituri fericite.. exsta numai Sfarsituri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu