Nebunia este rotita din mecanismul uman ce pentru o fractiune de moment a mers invers. Norii se aduna adesea vara deasupra unui cer senin si deschizi geamul numai pentru a simti racoarea din aerul odinioara incins. O mireasma sarata iti loveste buzele si cu ochii unflati de oboseala stransa de atatea nopti nedormite, care sunt aparent singurul lucru care te leaga de trecut, de zielele cand totul rula precum o roata de circ imensa, nesfarsita, si privesti orbeste spre coloana de masini matinala ce incinge adesea asfaltul, cu caldura ridicandu-se precum un sanctuar demonic, bruind zarea plina de copaci franti de frutuna de ieri... si iti aduci aminte de mare. Pe acel bulevard sec, incins, vieti se consuma, momente se pierd, iubiri se sting, si viata isi dilata aspectul, se dilueaza, isi pierde aproape sensul, si devine o serie de ore petrecute in comemorarea a "cea ce a fost" si uiti de posibilitatea momentului. Zile in care trezirea vrea a fi amanata pentru a nu infrunta lipsa de evenimente, zile in care legi adevarate amicii cu televizorul, cand te utii la filme deja vazute, si incerci sa pari surprins, zile in care o plimbare pana la paine este un adevarat eveniment, zile in care doresti sa nu mai rasara soarele, si masinile sa nu se mai miste pe bulevard, oamenii sa nu mai formeze furnicarul de la unirii din metrou, apa sa nu mai curga la robinete, zile in care timpul e in vacanta.... dar pare a ne fi uitat acasa. Si apoi furtuna de dupamiaza vine, si atarnand pe geamul camerei cu un picior in micul abis al gradinii de la parter, simti ca totul ce era nu va mai fi la fel, sticla de cola si painea cu parizer mancate cu zoom vis-a-vis de liceul lui Andra la 9 dimineata nu vor mai fi mancate de nimeni, iar Ema nu va mai rasuna vreodata cu tastele disperate ale Warcraft-ului in retea a lui Mihai. Un vant rece te face sa iti retragi piciorul din abis si sa simti viata verii, ce tine doar de dorinta de a face ceva. Putin aproape de nebunie, plictiseala ne face sa realiza ca tumultul, soseaua demonica, insuportabilul cotidian este viata in sine, este lumea derulata intr-un VHS rapid cu banda scurta, si o pauza in acea derulare este doar o mai buna apreciere a filmului ce va avea sa continue...
"Dar ma uit cât de ridicol arata ceilalti, si mã întreb de ce nu îsi dau seama.Apoi, mi-am dat seama cã de fapt si eu arãt caraghios.
Totusi, este atât de distractiv...
Incât nimeni nu se poate opri.
Dacã ne-am opri...
Nu am mai avea nimic."
The Cat's Meow
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu