Pipa cade bursc dintre buzele stranse odinioara ale artistului, ochii incep a avea o sclipire neinduplecata, totul pare a avea un sens general doar uitandu-te in acei ochii, marea filosofie a fost descoperita, este acel big-bang al vietii ce matura orice dorinta de a il imbogatii in cuvinte somtoase de amor si tragedie, privirea spunea tot. Este mometnul... un crucial etern isi intinde degetele lunghi asupra mapamondului ce suntem noi... revolta interioara va ridica pentru un moment privirea spre cer si isi va realiza propia natura... omul nu va mai fi la fel niciodata. Schimbarea este necesara... pentru sunetul mut in care toti ne aruncam mainile in aer si visam in neant, pentru ca acest drum numit viata se dovedeste prea lung... iar mijloacele sunt atat de reduse, pentru ca omul este dependent de nou, dorinta de a descoperii ceva nou il infoara, il excita, il omoara... pentru ca iubirea nu mai exista, caci noaptea in somn in bratele mele tremurai fara sens... pentru ca aceeasta lume pare atat de disfunctionala, pentru ca un copil nu ar trebui sa fie nascut din egoism, caci sansa sa de a creste normal intro lume ca aceasta... nula... pentru ca in viata ajungi sa dizolvi principii de fier, pentru ca linistea a dsparut... pentru ca al tau chip perfect isi rasfrange frumusetea in diminetile insorite si inca reci de februarie si as vrea sa il alin caci sub el stiu suferinta ta, o iubesc pentru ca este si a mea, dar nu... ma retrag, pentru tot ce ne inconjoara si nu il intelgem... adica pentru tot, pentru puterea de a fi om, pentru optimism si pentru cafeaua de fdimineata, pentru noptile imbibate in alcool si fum, pentru iubire si ura... pentru noi toti, pe aceasta planeta dintr-un colt pierdut al universului, pentru acest punct in timp si spatiu ce suntem... pentru acestea.... schimbarea este necesara. Pe o strada atat de luminoasa... schimbata... de primavara blanda, de oamenii ce zbiara si incep a produce tumultul asteniei... descoperirea se va cufunda intr-o mare de sentimente confuze si momentane... dar candva in viscolul tacut cnad toate aceste trairi vor fi fost risipite... poetul... artistul... pictorul.. sculptorul... isi vad ridica pipa si va asterne pe o hartie „Poate nici Vesnicia nu este VESNICA”, prin aceasta.. denumind toata natura omului.
