Dimineata se anunta cu raze inabusite in griul noros, iar vantul lovea geamul camerei intunecate in care el dormea. Ceasul statea rezemat de noptiera zgariata pe partea dreapta, reflectandu-se in lacul milenat, iar patul parea atat de compact cu cearsafurile albe si pline de nisip. Sifonierele ramase deschise erau acum goale, in schimb in fata lor se ingramadise-ra genti pline cu haine murdare ce sustineau o scrumiera furata de la Bibi, cu un trabuc si un lemn scoplit in forma de rechin... pe care se notase Sorin Sefu. Ceasul incepu parca a se revolta contra acestei ordini interioare, si incepu a suna isteric. O mana il linisti totusi, iar el se ridica incet din pat si parasi camera, lasand numai vantul sa aminteasca de miscarea eterna a lucrurilor.
Iesii afara imbracat gros, pietrisul din fata casei fiind inca ud de la ploaia de aseara, iar vantul purta cu el o alta ploaie marunta si calmanta. Se uita in stanga si observa portul cu schele inalte invaluit intr-un zid de ceata, apoi porni incet spre vama. Era ultima zi.
Ajuns in micul sat, cobora scarile autobuzului ce nu mai mirosea a piciare si a bere varsata, ci a curat, mult prea curat. O loase pe strada franceza pentru a scurta din drum, iar cand ajunse pe strada ce ducea la plaja vantul ii lovii fata cu putere, baga barbia in polar si incepu a avansa. Acum, aici, totul... numai ganduri marcabile in acea dimineata, dar plaja, spunea ceva in dimineata aceea, frumoasa plaja pregatise un cadou neasteptat pentru el. Sorin alergand pe terasa si razand ca are vanzare barul, expresia materna a lui Lili cand venea sa ii aduca mancare in turele de zi, radierea permanenata a lui Catalin si noptile petrecute in carciumi ce se pierdeau numeric foarte repede, apoi intrecerile pana in marea plina de pietre, Ramboi cu privirea confuza cand era beat, Enis amuzandu-se pe seama oricui, sunetul zarurilor aruncate de Banderas la a doua masa a terasei de lemn, somnul lui Fane langa Johnny the Dog, targurile facute pentru felii de paine la pescaria lui Gabi... si ciorba de fasole cu ceapa, atasarea lui Bea de scarile corsarului, timpul lui Tom departe de restul parasutelor, langa malul marii singur... si betiile sfarsite la foc, Selinski ce alerga cu sticla de vin in mana in cautarea lui Bea, discutiile de cafea si scoch cu Satana dimineata inaintea turei, tablele cu carti de joc pe podeaua carciumii jucate cu Kenny, cozonacul de la Hand, Timisoreana de la Pirati innabusita in multa filosofie cu tipa aceea, toate acestea, luate ca un tot... plaja le pastra in nisip, in tacere si caldura. Iar acum totul cazu in tacere, o tacere placuta, plaja era pustie, pescarusii anuntand sfarsitul in stoluri impresionante. Numai pescarusi si johnny cu chef de joaca. Stand la marginea podelei de lemn, el privea cu uimire acest peisaj invaluit in tacere, placuta tacere... nu regretand circul... ci apreciindu-l acum mai mult decat oricand, acea explozie neasteptata de energie umana, o lasa acum cu plaja, dar pasea acum cu plaja in suflet.
