joi, 21 ianuarie 2010

Breakdown


In fundal o muzica absurda inteteste spiritele din fata ta sa se aprinda si mai mult. Miscari difuze si neatente, oameni cu maini ridicate spre cerul pavat cu ciment, ce intr-o liniste armonica se incheaga spre nesfarsit. Gandurile unei zile atat de lungi se topesc in acest Rai suberan.... Raiul lor. In mintea lui zimturile rotitelor s-au netezit, iar in lacuna miresmatica a copilariei incep a se inchida ultimile capitole, incepand totul a deveni aminitre. Un vortex atat de des zbuciumat, alimentat, inrait isi are varfurile atat de sus, spre crestetul capului survoland rapid mica lume a lui, miile de ganduri, amintiri, dorinte si secrete incep... incet... a se aglomera. Un gand subit apoi apare si totul devine confuz, acest gand este oare diferit prin esenta... si totul se opreste brusc, gandurile, vortexul, amintiriile, secretele, se orpesc din haosul permanent. Miscarile difuze incep a parea incetosate si se ridica de pe scaunul sau precum un far, si iese afara, fara a gandii ce face, ura acel loc, din farama de copil din el, ce era sincer... ii ura pe acei oameni pentru acele miscari ritualice... se incheie la geaca groasa si pleaca spre casa, iar pe drum o lacrima in coltul ochiului drept ii va genera barbatia de a spune "e de la frig". Ajungand acasa afla ca este singur si in intampinarea lui vine un animal mic ce indragerste casa aceasta in lipsa lui, si pentru prima data el se simte bine, atat de bine in acea liniste, si se prabuseste sprijinindu-se cu spatele de usa, acela era locul, unde adolescenta are sa devina visul, iar copilaria o lume prea departata, ultima expresie a sentiemtnului sicner... iar momentul putea fi exprimat prin liniste. In scurt timp va ridica si el mainile in aer, spre inaltul tavanului, si va canta alaturi de alti oameni pe care nu ii intelege dar pe care ii transforma din cand in cand in oamenii care iar vrea sa fie. Intr-o stare prea euforica cand miscarile vor fi absurde va face gresala sa se uite in sus, iar cerul sau va parea atat de aproape... cerul sau de beton va parea atat de rece... caci va lasa mainile jos... si nu le va mai ridica vreodata... nu va mai fi vrodata copil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu