Istorisirea Exilului - Jazz

Era o dimineata, placuta, cu acroduri molcome de jazz, imbaiata in mult soare, prea mult soare, iar mesele din fata barului se umpleau rapid, doar pentru a fi parasite in fuga gratie razelor ce supraincalzeau crestetele inegrite ale oamenilor. In dreapta umbrelele isi fluturau marginile, iar sub ele un cuplu milenar isi savura bautura rece. Era o imagine aproape groteasca in infatisare, dar-sublima in context. Era precum ai aprecia un tablou suprarealist, frumusestea gasindu-se in haos si uraciune, batranul cu burta iesita in afara bazinului, isi intinse mana spre frumoasa lui doamna de proportii. Ochii sclipitori, erau poate singurul lucru ce nu se schimbase te atatia ani, privirea aceia plina de pasiune si respect, ce deseori o intalnea pe a ei. Cu fetele zbarcite precum niste cicatrice lasate de timp, ei zambira fara a spune ceva, apoi ea pleca in mare pentru a se racorii... privirea lui nu o parasea, caci el vedea frumusetea acelui tablou... mai bine decat oricine, el era prictorul. In fata barului trei tineri isi faceu simtita prezenta prin rasete si glume exteriorizate, ce usor cladeau o miscare generala de amuzament intre ei trei. Dar... pufaind din pipa indoita de lemn, gandul absurd ca aceste noi modele umane sa fie doar o iluzie, dar daca si masa de langa este la fel o iluzie, iar daca si ea este o iluzie, ce face acest gand mai mult real decat fictiune... prezenta parea o ficitiune. Micul grup emana dorinte ascunse ce izbugneau prin rasete ironice... sugerabil fiind ca nu puteai de acum incolo sa analizezi acei tineri unu cate unul, ci doar ca un grup compact, si acel grup putea foarte bine sa reprezinte...  incocenta. Ioncenta prin necunoastere, prin a-societate, prin simplitatea impusa de timp si nu de caracter. Puteai simti aproape mirosul libertatii... Sticlele de suc rosiatic incepeau sa se incalzeasca la soarele de iulie, si propagau o lumina placuta, smaraldie, in tot barul... precum ai fi calcat pe mici balti intr-o oaza marina. Incercam sa pictez un tablou mental, cu cele doua mese atat de diferite in context si aparenta, cu sticlele de suc in soare, cu marea ce inghitea totul in fundal, dar tinerii se ridicasera de la masa... astfel tabloul parea incomplet... totul se prabusise rapid, numai amintirea acelui moment inbaiat in mult soare si jazz. Prea mult soare.